5 ore în tren

Tocmai ce vacanța se sfârșește iar mie îmi arde de plimbări. Am simțit nevoia de a ieși din București, după ce mi-am petrecut 16 zile între patru pereți mâncând numai alimente ce conțin chimicale și uitându-mă la serialul ” Gossip girl”. Având în vedere că mai am 3 zile de relaxare până la începutul unui nou semestru, am decis împreună cu iubitul meu să face o vizită Moldovei. Locul natal și persoanele lăsate acolo ne vor scoate din programul cotidian. Până ajungem noi acasă avem de așteptat 5 ore într-un tren  accelerat, dar  care merge precum un personal. Cu cât ne dorim să ajungem mai repede, timpul trece și mai greu.

Odată ce s-a acceptat ordonanța ca studenții să circule gratuit cu trenul, persoanele vârstnice  par a fi „pe cale de dispariție”. Când mă uit în jur și văd vagonul plin cu tineri, îmi amintesc de anii de liceu. Aveam activități în orașele din jurul satului, iar trenul era singurul transport accesibil atât la preț dar și la spațiu. Un vagon ne ajungea pentru a ne face comod în timpul călătoriei. Nu lipseau chitările, persoanele cu umor și desigur cele morăcănoase. Acum însă, eu sunt cea morăcănoasă. Tineretul mi se pare prea gălăgios, vreau doar puțină liniște să îmi limpezesc mintea și de ce nu un somn adânc, poate trec mai repede cele 5 ore.  Pun capul pe umărul iubitului meu, dar nu fac altceva decât să gândesc cu ochii închiși. Ațipesc 5 minute, văd că ceasul nu are bunăvoința de a-și învârti acul cu mai multă iuțeală, îmi iau căștile, le conectez la telefon și mi-am găsit o nouă ocupație, dar nu pentru mult timp. Din moment ce eu nu mai am stare, personajul de lângă mine este nevoit să îmi ofere puțină atenție, spre nefericirea lui că l-am răpit din somn.  Posomorât,  cu ochii roșii se uită la mine și îmi spune ”Ce ai pățit? Mai lasă-mă să dorm puțin”, apoi se întinde  pe scaun și adoarme la loc lăsându-mă singură în plictiseala mea. Până la Roman am fost cam stresantă pentru iubitul meu,  motiv pentru care, cum am ajuns m-a urcat în primul taxiu. Fără supărare, am ajuns mai repede acasă.

Întâmpinată de lătratul cățelului, am simțit că a meritat toată așteptarea din tren. Cred că numai acasă îmi pot limpezi gândurile.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s